Bine de stiutcainisanatatevaccinare

Caini – totul despre sanatate si vaccinare

Date fiziologice

  • Temperatura normala a corpului cainelui este cuprinsa intre 38 si 39 grade C.
  • Frecventa respiratorie: cca 10-40 respiratii/minut
  • Puls: 60-70 batai pe minut la caini adulti de talie medie si mare, 120-180 batai pe minut la rasele mici, 200-220 batai pe minut la pui.
  • Perioada de ovulatie (caldurile) apare in general de doua ori pe an, avand o durata medie de 14-21 de zile, perioada optima pentru imperechere fiind intre a 9-a si a 13-a zi.
  • Durata perioadei de gestatie este cuprinsa intre 57 si 63 de zile. Varsta media a pubertatii: 7-10 luni la mascul si 6-12 luni la femela.
Schema de vaccinare si deparazitarile
DACA CAINELE A FOST LUATA DE PE STRADA, ASTEPTATI DOUA SAPTAMANI PENTRU A VEDEA REACTIILE INAINTE DE VACCINARE!!!
    • Deparazitarea interna: prima deparazitare interna se face la varsta de 4-5 saptamani, repetandu-se la 12-14 zile; ulterior, deparazitarea se efectueaza o data la 3-4 luni (de 3-4 ori pe an)
    • Deparazitarea externa pentru pui se face numai in caz de urgenta si numai cu produse speciale pentru pui. Este de preferat ca deparazitarea interna sa fie efectuata de un medic veterinar.
    • Vaccinarea: se va face in principiu o data la 14 zile, incepand cu varsta de 6 saptamani, fiind obligatoriu precedata de o deparazitare.
  • Vaccinarea corecta este o conditie esentiala pentru mentinerea sanatatii catelului dvs. Iata mai jos o schema simpla de vaccinare pentru canide:
      • 6 saptamani: vaccin impotriva parvovirozei
      • 8 saptamani: vaccin polivalent
      • 10 saptamani: vaccin impotriva coronavirozei
      • 12 saptamani: vaccin polivalent (rapel)
      • 14 saptamani: vaccin impotriva coronavirozei
    • 6 luni: vaccin antirabic
Pana la incheierea acestei perioade, respectiv in primele 14 saptamani de viata, puiul nu trebuie scos deloc afara (exceptand situatiile speciale, precum vizita la medicul veterinar) si nu se spala.

Vaccinul polivalent si cel antirabic se repeta anual.
Vaccinarea si deparazitarea interna trebuie efectuate numai de medicul veterinar, care va alege schema potrivita pentru varsta animalului.
Reguli de intretinere a puiului in perioada de vaccinare:
    • Nu se tine in curte sau alta zona supusa intemperiilor (ex. balcon)
    • Nu se tine intr-un spatiu comun cu alt animal (exceptand ceilalti membri ai cuibului), chiar daca acesta este deparazitat si vaccinat corespunzator, sau intr-un mediu in care a decedat un animal.
    • Nu se transporta in conditii extreme de temperatura sau umiditate.
  • Se fereste de contactul cu substante toxice sau ingerarea unor corpuri straine.
Reguli de alimentatie:
Meniul cainilor difera in functie de varsta, rasa si chiar individ.
In cazul raselor sau indivizilor predispusi la afectiuni dermatologice, ale ficatului sau care manifesta o sensibilitate a sistemului digestiv, pentru stabilirea unui regim alimentar optim, este necesara contactarea medicului veterinar.
Elemente nutritive indicate pentru un regim alimentar complet si sanatos in perioda de crestere:
    • orez sau arpacas (fiert in prealabil foarte bine)
    • supa de pui/vita fara oase
    • oase de vita mari, foarte bine fierte
    • un galbenus de ou pe saptamana
    • branza dulce, iaurt (fara zer)
    • biscuiti simpli
    • mamaliga
    • legume (morcov, telina, pastarnac, ardei gras, rosii) fierte sau crude
  • conserve sau hrana uscata pentru pui (junior); recomandabila fiind alegerea produselor premium: Belcando, Royal Canin, Hills, Pro Plan etc.
Interzis in alimentatie!
    • carnea de porc
    • oasele de porc, peste sau pasare
    • fasolea, mazarea, varza, cartoful, ceapa, spanacul (toate legumele care contin o cantitate mare de amidon sau fermenteaza)
    • branza sarata, cascavalul, sau branzeturile fermentate
    • grasimile animale in exces sau prajelile
    • mezelurile de orice tip
    • albusul de ou
    • painea proaspata
    • ciorbele
    • bauturile alcoolice sau acidulate
  • dulciurile
Indiferent de varsta si rasa cainelui, orice aliment va fi introdus treptat in alimentatie pentru a evita indigestia alimentara.
Din momentul trecerii exclusiv pe hrana uscata, asigurati cainelui apa la dispozitie in permanenta.
Indiferent de calitatea si cantitatea hranei administrate, suplimentarea cu vitamine si minerale este obligatorie.
Trecerea de la regimul alimentar bazat exclusiv pe lapte matern la un regim nutritiv complex incepe treptat, la varsta de 4-6 saptamani. Pentru inceput se prefera hrana cat mai lichida.
Odata cu cresterea in varsta a puiului, se poate reduce cantitatea de hrana umeda in favoarea celei uscate.
Intre 6 si 8 saptamani este recomandabil un regim nutritiv, care cuprinde 6 mese pe zi, cat mai bogate in minerale si vitamine.
Din cea de-a doua luna de viata puteti elimina treptat cate o masa, pana la varsta de 6 luni, cand este de preferat sa ajungeti pana la 2-3 mese zilnic.
Dupa primul an, puteti hrani cainele o data sau de doua ori pe zi, asigurand insa necesarul caloric si mineral optim unei bune dezvoltari a acestuia.
Detalii despre vaccin:
Schema de vaccinare începe de la varsta de 6 săptămâni, practic după prima deparazitare internă, după ce observăm dacă animaluţul a eliminat viermişori. La vârsta de 6 săptămâni va face un prim vaccin. Aceast vaccin va imuniza câinele împotriva parvovirozei şi a jigodiei, două din bolile fatale pentru căţei. Este foarte important ca vaccinarea să fie făcută pe un animal sănătos pentru a fi siguri că acesta va avea efectul dorit.
Următorul vaccin va fi făcut peste 2 săptămâni practic după ce căţeluşul se va imuniza cu primul vaccin. Este timpul să se dezvolte anticorpi pentru leptospiroza sau diverse infecţii respiratorii. In jurul vârstei de 4 luni se finalizează imunizarea obligatorie a puilor de câine. Un al 3-lea vaccin va fi cel polivalent cu antirabic cel împotriva turbării. Este foarte important să aibă toate cele 6 valenţe pentru ca animalul să fie protejat împotriva tuturor bolilor.
    • prima vaccinare incepe la varsta de 6 saptamani astfel:
        • la 6 saptamani vaccin bivalent-DP sau monovalent P
        • la 9 saptamani vaccin polivalent DHPPIL + optionale
      • la 13 saptamani vaccin polivalent +antirabic +optionale
    • daca se incepe la varsta de 8 saptamani atunci:
        • la 8 saptamani vaccin bivalent-DP sau monovalent P
        • la 10 saptamani vaccin polivalent DHPPIL + optionale
      • la 13 saptamani vaccin polivalent +antirabic + optionale
  • daca se incepe la 13 saptamani atunci:
      • la 13 saptamani vaccin polivalent DHPPIL + optionale
    • la 16 saptamani vaccin polivalent +antirabic + optionale
Cele mai comune boli la caini
Paraziţii intestinali Câinii care nu au fost deparazitaţi intern corespunzător sunt predispuşi la paraziţi intestinali precum viermi inelaţi (limbrici), tenii sau nematode. Pentru puii de câine, infestarea cu paraziţi poate fi fatală. De aceea, este bine să recunoaşteţi simptomele: diaree, vomă (uneori, parazitul este expluzat în acestea), scădere în greutate, apetit scăzut, anemie, iar în cazurile grave, pareze şi paralizii, potrivit WebMD. Când sunt prezenţi în număr mare, paraziţii pot produce fenomene de obstrucţie intestinală. Vizita la medicul veterinar este cel mai bun ajutor pe care îl puteţi oferi patrupedului. Se prescrie medicaţie orală diferită în funcţie de parazitul intestinal identificat. Deparazitarea animalelor ar trebui respectată cu rigurozitate, începând de la vârsta de 4-6 săptămâni.
Parvoviroza
O altă infecţie virală specifică patrupezilor este parvoviroza, o boală uneori fatală, mai ales la căţei. Diareea (de multe ori cu sânge) şi apatia sunt principalele manifestări ale parvovirozei. În lipsa unui tratament adecvat, câinii nu au şanse de supravieţuire. Virisul poate afecta miocardul, ceea ce duce la moartea subită a animalului. Boala poate fi prevenită prin vaccinarea câinelui.
Parvoviroza canina (CPV) este o boala virala extrem de contagioasa care afecteaza in special cateii cu varste cuprinse intre 6 saptamani si 6 luni, cauzand moartea, in foarte multe cazuri. In situatii mai rare, boala poate sa apara si la catei cu varstele cuprinse intre 6 si 10 luni. Virusul ataca rapid, celulele din corpul cainelui, afectand sever tractul intestinal. De asemenea, Parvovirusul poate dauna muschiului inimii, ceea ce cauzeaza probleme cardiace pe tot parcursul vietii. Cainii adulti pot fi si ei afectati de parvoviroza, insa formele de manifestare sunt mult mai usoare, adultii avand o imunitate crescuta.
Tipuri de parvoviroza
Manifestarea cardica a parvovirozei – este caracterizata prin insuficienta cardiovasculara sau respiratorie a puilor de caine. Sindromul cardiac in parvoviroza este mult mai rar intalnit decat forma care se manifesta la nivel intestinal si este gasit la pui foarte mici, cu varsta sub 8 saptamani.
Acesti pui au fost infectati, cel mai probabil, prin intermediul mamei, inca din uter. Virusul afecteaza muschiul inimii, care la animale atat de tinere, nu este suficient de puternic pentru a lupta impotriva lui, ceea ce face ca majoritatea cazurilor de parvoviroza cu sindrom cardiac, sa fie mortale. In putinele cazuri in care cateii reusesc sa tina piept virusului si supravietuiesc, raman cu sechele si complicatii, pe tot parcursul vietii.
Manifestarea intestinala a parvovirozei.
In timp ce parvoviroza cu sindrom cardiac este transmisa direct de la mama catre pui, forma ce afecteaza tractul intestinal, este transmisa prin contact oral cu virusul.
Acesta se imprastie in special prin fecale sau prin atingerea pamantului infectat, iar cand un catel nevaccinat intra intr-un mediu infectat, virusul se va transmite rapid. Primul pas al infectarii unui catel este ingestia virusului si replicarea acestuia in tesutul limfoid, localizat in gatul animalului. Apoi, virusul se raspandeste in sange, distrugand celulele albe, ajungand in cele din urma, in intestinul subtire, unde afecteaza puternic tesutul si mucoasa intestinala. Acest lucru produce leziuni care duc la trecerea in sange a bacteriilor din intestin, producand septicemie. De asemenea, din cauza faptului ca procesele normale de absorbtie intestinala nu se mai produc, intervine o stare de deshidratare severa. Daca virusul este depistat indeajuns de repede si se incepe tratamentul adecvat, catelul are sanse sa se recupereze.
Atentie! Este important de retinut ca un catel care a supravietuit parvovirozei va avea in organism reminescente ale virusului, pe care il poate transmite prin fecale, pana la 3 saptamani.
Cand este lasata netratata, parvoviroza are o rata de mortalitate de aproximatv 90-95%.
In cazul in care este identificata la timp si se administreaza tratamentul, rata de mortalitate din cauza bolii, scade la 30-50%.
Parvoviroza are o perioada de incubare de 5 – 14 zile, ceea ce inseamana ca dupa aproximativ 5-14 zile de la expunerea la virus, cainele va incepe sa prezinte simptome de boala. Simptomele parvovirozei variaza de la caine la caine, insa printre cele mai comune se numara:
– letargie – febra – voma – diaree – scaune cu sange.
Este important ca la primele semne pe care le observi la catelul tau, sa iei imediat legatura cu medicul veterinar. Ca un rezultat al simptomelor prezentate mai sus, cateii intra intr-o stare de deshidratare, in timp ce organismul lor se lupta si cu infectia. Deoarece boala este, de fapt, o infectie virala, nu exista un antidot real pentru ea, iar tratamentul se concentreaza pe vindecarea simptomelor si prevenirea infectiilor bacteriene. Este recomandat ca acesta sa se faca intr-un mediu spitalicesc, sub supravegherea unui medic. Terapia intensiva este cheia recuperarii in cazul parvovirozei.
Administrarea intravenoasa de fluide este esentiala pentru mentinerea unui nivel normal al lichidelor din corpul cainelui, dupa ce acesta s-a confruntat cu deshidratarea severa si diareea.
Medicamentele folosite pot fi: antibiotoce si antihelmintice pentru lupta cu infectia si parazitii si medicamente care sa reduca greata, cum ar fi metoclopramid.
Deoarece parvoviroza poate avea efecte devastatoare, cel mai important lucru pe care il pot face stapanii de caine, este sa previna contactarea virusului. Primul pas in prevenirea bolii este este izolarea si protejarea cateilor nevaccinati de mediul extern si de alti caini si bineinteles vaccinarea, la varsta recomandata.
Un stapan responsabil, va respecta schema de vaccinare a cateilor, care incepe la varsta de 5-6 saptamani si include mai multe vaccinari, care au ca scop imunizarea corecta a cateilor, impotriva unor boli ce pot fi fatale, asa cum este parvoviorza. Decontaminarea este un alt pas, extrem de important, in gestionarea acestei boli.
Odata ce catelul a reusit sa treaca cu bine peste parvoviroza, este important sa fii constient ca el, inca poate contamina alti caini sanatosi. Parvovirusul este atat de puternic, incat poate sa reziste in pamant, chiar si un an de zile, de aceea este crucial sa decontaminam zonele care ar putea sa fie infectate. Virusul activ poate fi eliminat cu o solutie de apa cu clor. Aceasta trebuie folosita inclusiv in zonele in care cainele vindecat continua sa isi faca nevoile.
Atentie! Nu este indicat ca in mediul in care a trait catelul bolnav, sa fie adus un pui nevaccinat, cel putin pentru o perioada de 6 luni, in care s-a lucrat la decontaminarea zonei.
    • Parvovirusul canin nu afecteaza decat cainii. Acesta nu poate fi transmis la om, sau alte specii de animale.
    • Parvovirusul a fost desoperit in anii ’70. Doi ani mai tarziu, virusul se raspandise deja in toata lumea
    • Cainii care dezvolta parvoviroza, vor arata simptome in decurs de 5-14 zile de la expunerea la virus
    • Simptomele includ: letargie, voma, diaree (de obicei cu sange), febra – Mortalitatea pentru animalele netratate, ajunge la 90-95%
    • 80% din cainii adulti ce contacteaza virusul, nu arata simptome. Puii sunt cei mai afectati
    • Virusul este extrem de agresiv – poate rezista in materiale organice, pana la un an
    • Singurele produse de curatenie care omoara virusul sunt produsele pe baza de clor si cu protectie sigura si eficienta cum ar fi: ECOCID, VIRKON etc.
  • Vaccinarea si profilaxia sunt singurele metode de preventie

Babesioza

Această boală parazitară transmisă la câine prin intermediul căpuşelor a apărut relativ recent pe meleagurile româneşti. Grupul de paraziţi care determină babesioza a fost descoperit de bacteriologul român Victor Babeş, de unde şi numele bolii. Babesioza afectează hematiile (globulele roşii), pe care le infectează, iar sistemul imunitar le percepe ca pe agenţi patogeni şi le distruge. Primele manifestări clinice includ apetitul scăzut, vomă, febră, probleme de echilibru, letargie, ganglioni umflaţi, urină închisă la culoare şi icter (îngălbenirea pielii şi a conjunctivei ochilor).

Netratată, babesioza poate avea urmări grave, precum insuficienţa renală şi, uneori, moartea. Tratamentul este costisitor şi de lungă durată, fiind necesară uneori transfuzia de sânge.

Infecţiile urechii

Este una dintre cele mai frecvente boli la câini Printre problemele de sănătate întâlnite frecvent la patrupezi se numără şi infecţiile la nivelul urechii, care poate fi cauzată de bacterii, acarieni, ciuperci sau creşterea părului în canalul auricular, potrivit WebMD.

Câinele care suferă de o asemenea infecţie are obiceiul să-şi încline capul pe partea afectată, să scuture capul, să-şi piardă echilibrul sau să aibă mişcări ciudate ale ochilor. Secreţiile maro, galbene sau roşiatice, miroul neplăcut şi inflamarea canalului auricular sunt semnele unei infecţii. Cu o igienizare şi un tratament corespunzătoare, urechea se vindecă uşor – mai puţinj în cazul infecţiilor cronice, netratate la timp.

Otita

Aceasta poarta numele de Malaesioza, fiind o micoza a pielii la nivelul conductului auditiv extern. Aceasta micoza apare in urechi in special din cauza ca acolo se afla mai multe glande sebacee. Aproximativ 50% dintre catei sunt purtatori ale acestor levuri (ciuperci), Terierii fiind cei mai sensibili.

Cel mai frecvent apare problema la cateii cu urechi mari, pendulante, comparativ cu cei cu urechi mai mici, scurte. Contaminarea se face direct, prin contact cu alte animale deja bolnave sau cu purtatori clinic sanatosi.

Factorii favorizanti sunt reprezentati de pliurile cutanate, abundenta parului in conductele auditive, hipersecretia de sebuum, starile de imunodepresie. Este modificat pH-ul pielii, apare pruuritul, leziuni la nivelul epidermei, hipersecretie de cerumen, un lichid pastos galbui-brun.

Cainii incep sa se scarpine violent, fapt care face sa se raneasca si mai rau si sa apara sangele si ranile. Este nevoie de medicatie antifungica, fie ca este vorba de spray sau picaturi, antibiotice si solutii cerumenolitice (perhidrol cu apa calduta) pentru curatarea zonei cu pricina.

Dermatita seboreica

Aceasta levura a otitei produce si dermatita seboreica, ce afecteaza capul, zona axilara, adomenul. Se manifesta prin prurit intens, care nu raspunde la antibiotice si corticosteroizi.

Apar niste paupule, vezicule, adica niste cruste la nivelul pielii, urmare a caderii parului in zonele respective. Apare si un miros specific, neplacut, de unt ranced. Se trateaza de obicei cu lotiuni precum clotrimazolul, clorhedixina sau ketoconazolul.

Jigodia
In special cainii sub 2 ani fac jigodie, dar si cei mai batrani, virusul avand perioada de incubatie de 3 saptamani si fiind luat prin secretiile nazale ale unui animal bolnav, in cele mai multe dintre cazuri. Simptomele implica febra de pana la 40 de grade, frisoane, lipsa apetitului, fotofobie (devin sesibili la lumina), pleoapele umflate.
Boala are 4 forme:
    • pulmonara (bronsita, traheita),
    • intestinala (voma, constipatie, diaree cu mucus si sange),
    • nervoasa (cainele este foarte sperios, iritabil, pana la accese de epilepsie, contractii musculare) si
  • cutanata (eruptii pustuloase pe labe, abdomen si coapse, vezicule urmate de cruste).
In unele cazuri, corneea devine opaca, iar spre deosebire de epilepie, crizele sunt mai dese. Trecerea prin boala creaza imunitate la aceasta pentru tot restul vietii. Cainii crescuti de mici de stapani sunt feriti de jigodie, datorita vaccinurilor facute in primele luni de viata. In cazul celor mai putin norocosi, vaccinul se poate face si dupa depistarea bolii, ajutat de alte medicamente, dar daca trece prea mult timp pana cand cineva observa ca animalul este bolnav, acesta poate sa moara.
Virusul care declanşează jigodia este contractat de la animalele bolnave prin aer, apă sau alimente. Boala poate afecta câinii de orice vârstă, dar cei mai vulnerabili sunt puii.
Câinele care suferă de această infecţie virală face febră, are scurgeri nazale, ochi iritaţi, diaree, tremur, contracţii musculare involuntare, convulsii şi paralizii ale membrelor. Ca şi în cazul babesiozei, tratamentul este de lungă durată, iar dacă sistemul nervos al câinelor este afectat.
El poate rămâne cu sechele după vindecare. La câinii de vârste mici, rata de supravieţuire este mai scăzută.

Sharing is caring!